Devii ,încet dar sigur, o persoană schilodită de starea asta, incapabil de a aduce o contribuție semnificativă la nimic. Este cea mai bună cale de a ajunge o persoană iritantă și ușor dispensabilă.
Incertitudinea s-ar putea să fie tema acestui articol, nu sunt complet sigur, este discutabil. Nimeni nu cred că este sigur de acest lucru, decat cel care este sigur, desigur, și nu vrea să ne spună. Sau poate că le-a spus tuturor , fară ca noi doi să știm.
Să fii incert poate duce uneori la lucruri nedorite, deșii este foarte probabil să iasă ok.
Există o probabilitate ridicată, ca în acest moment, să te gândești că, oarecum, indecizia este ceva rău. Mai ales când te gandești la: Care este divinitatea ta preferată. Iar de cele mai multe ori te inșeli și vin ateii și fac mișto de tine. Dar numai ateii răutăcioși.
Îndoiala, acea stare de rahat ce te impiedică să iei o decizie, nu-ți este cel mai mare dușman. De cele mai multe ori te ajută să eviți situațiile pe care ulterior ajungeai să le regeți, dar până la o anumită limită.
Asta nu se aplică si în cazul acelor lucruri prea mici ca să conteze, dar destul de semnificative încât să te afecteze. În situația asta, dubiile, devin cea mai mare dilema, atât de mare încât ajung să te bântuie și-ți induci, involuntar, acea stare de „what if...?”.
Dar poate că ăsta nu este cazul tău, presupunând că ești o persoană oarecare și nici măcar tu nu știi cine ești.
Sau...