Devii ,încet dar sigur, o persoană schilodită de starea asta, incapabil de a aduce o contribuție semnificativă la nimic. Este cea mai bună cale de a ajunge o persoană iritantă și ușor dispensabilă.
Incertitudinea s-ar putea să fie tema acestui articol, nu sunt complet sigur, este discutabil. Nimeni nu cred că este sigur de acest lucru, decat cel care este sigur, desigur, și nu vrea să ne spună. Sau poate că le-a spus tuturor , fară ca noi doi să știm.
Să fii incert poate duce uneori la lucruri nedorite, deșii este foarte probabil să iasă ok.
Există o probabilitate ridicată, ca în acest moment, să te gândești că, oarecum, indecizia este ceva rău. Mai ales când te gandești la: Care este divinitatea ta preferată. Iar de cele mai multe ori te inșeli și vin ateii și fac mișto de tine. Dar numai ateii răutăcioși.
Îndoiala, acea stare de rahat ce te impiedică să iei o decizie, nu-ți este cel mai mare dușman. De cele mai multe ori te ajută să eviți situațiile pe care ulterior ajungeai să le regeți, dar până la o anumită limită.
Asta nu se aplică si în cazul acelor lucruri prea mici ca să conteze, dar destul de semnificative încât să te afecteze. În situația asta, dubiile, devin cea mai mare dilema, atât de mare încât ajung să te bântuie și-ți induci, involuntar, acea stare de „what if...?”.
Dar poate că ăsta nu este cazul tău, presupunând că ești o persoană oarecare și nici măcar tu nu știi cine ești.
Sau...
February 23, 2010 at 12:08 PM
as incepe printr o intrebare: tu te cunosti pe tine? desi cred ca nu prea are rost..si da ce i drept indoiala face multe pentru ca daca nu are exista indoiala ne am arunca toti cu coarnele-nainte...dar sa zicem ca unii oameni nu detin aceasta indoiala...si atunci ei devin mult mai descoperiti in fata esecurilor ca sa zic..si nu numai esecurile..oamenii au tendinta sa isi exteriorizeze sentimentele..si intr-un fel mi se pare normal..acuma nu stiu eu personal sunt de parere ca extremele nu au fost nu sunt si nu vor fi niciodata bune...prea multe indoieli si suspiciuni o dau in altele de aia trb sa existe o cale de mijloc in toate. si cu toate astea intuitia mea imi spune ca tu faci parte dintre acele persoane care se indoiesc..dar nu foarte tare incat sa o dai in altele:))
February 23, 2010 at 10:45 PM
mie sincer NU imi plac indoielile. nu suport oamenii care stau 100 de ani gandindu-se daca sa faca stanga sau dreapta.culmea,exemplul asta e foarte elocvent.in circulatie.iti dai seama cat de mult incurca un sofer care nu stie in ce parte sa o ia?desigur,nu e bine sa luam o decizie la intamplare,doar ca sa nu stam pe ganduri.dar ideea mea este ca daca ai o gandire ok,vei stii ce trebuie sa faci fara sa iti bati prea mult capul.pana la urma ce se poate intampla cel mai rau in cazul unei decizii gresite?apare foarte rar consecinta moartea. si cel putin in cazul deciziilor zilnice....care sunt marunte in mare mare parte...
oricum. am senzatia ca ai vrut sa iti explici de ce cateodata eziti si stai pe ganduri.e ok,atata timp cat ajungi la decizia buna.cum spunea baloo.extremele nu sunt bune.si de cele mai multe ori teama este cea care ne face sa ezitam,ne face sa ne refugiem in asa zisa ,,incertitudine,,. de cele mai multe ori raspunsul exista,dar nu este lasat sa iasa la suprafata,este impiedicat de firea prosteasca a omului.
oricum.foarte tare postul:P
March 16, 2010 at 4:44 PM
mmhh..nu stiu cum se spune:)
ai putea sa ma ajuti ?